Un adevărat monstru sacru al teatrului universal - regizorul Andrei Șerban – ne deschide o fereastră către legătura uitată cu divinul din noi.
La doar 25 de ani a ajuns să se lupte pentru recunoaștere în New York. Reîntors în țară imediat după revoluție, s-a simțit nedorit de societatea românească. ‚Nu am călcat 32 de ani în Teatrul Național’, se destăinuie cel care, gonit atunci de scena românească, a devenit profesor de artă teatrală la Columbia University School of Arts, timp de aproape trei decenii! O poziție la care a renunțat pentru a nu renunța la propriile crezuri. ‚Cancel culture și politica corectitudinii îmi amintesc de bolșevism’, atrage atentia omul care a renunțat să mai lucreze în SUA, neregăsindu-se în nebunia care a cuprins societatea americană în ultimii ani.
Nu a renunțat însă la teatru și își trăiește a doua tinerețe pe scenele românești, unde încearcă să combată întunericul care ne împresoară prin artă, prin regăsirea legăturii noastre cu divinul, cu sacrul din noi. Adică să învie rolul primordial al teatrului, să trezească în noi conștiința.
Descoperă gândirea altfel a unui om care caută constant legătura noastră ancestrală, organică, cu spiritualul.
La Fain & Simplu, cu Mihai Morar.