Mostrando títulos en Filosofía

"Singura autoritate pe care constiinta individuala nu si-o pune niciodata sau aproape niciodata la îndoiala e autoritatea morala. Capacitatea de a distinge între bine si rau, între viciu si virtute, dreptate si nedreptate pare a fi la îndemâna tuturor. În materie de etica, functionam constant printr-o nedemolabila autocomplezenta."

"Încercat-am sa înteleg de unde vin lacrimile si m-am oprit la sfinti. Sa fie ei responsabili de stralucirea lor amara? Cine ar sti? Se pare însa ca lacrimile sunt urmele lor; dar fara ei nu stiam ca plângem din regretul paradisului. As vrea sa vad o singura lacrima înghitita de pamânt... Toate apuca, pe cai necunoscute noua, în sus. Numai durerea precede lacrimile. Sfintii n-au facut altceva decât sa le reabiliteze." (Emil CIORAN)

Volumul "Rămâi cu bine" conţine o selecție de scrisori care au fost trimise de Seneca acum 2000 de ani şi acum au ajuns la noi. "Ramâi cu bine" nu este doar o formă de a lua rămas bun la incheierea unei scrisori, ci şi o aducere aminte: "Eu plec, tu rămâi cu tine. Întotdeauna eşti cu tine. Ai grijă de ceea ce este cu adevărat al tău - timpul tău şi partea ceea bună din tine!"

A trăi înseamnă să poți supraviețui strivit între două imagini despre tine: a ta și a celorlalți. "Vieţile noastre, în singurătatea lor, pot fi asemănate, pentru a folosi o vorbă a lui Platon, cu o "panglică de măsurat fără semne pe ea". Am o viaţă. Iată, iau părţi din ea şi, povestindu-le, le pun în vitrină. Scoţându-le în lume, pun semne pe panglica vieţii mele. O fac cu gândul că, astfel "însemnată", viaţa mea ar putea fi folosită ca unitate de măsură. Veţi afla, astfel, doamnelor şi domnilor, dacă viaţa voastră e mai frumoasă sau mai urâtă decât a mea.

"Mi-am propus sa va vorbesc despre minciuna, ceea ce înseamna despre un lucru pur omenesc: numai omul poate minti, pentru ca numai omul are parte de un "lucru" care poate sa exprime si care, exprimând, se poate misca în doua directii total opuse: adevarul si falsul intentionat. Acest "lucru" este limba. Voi vorbi despre minciuna nu în sensul ei "privat", ci în cel "public", asadar voi vorbi despre minciuna colectiva, în care unul sau mai multi îi mint pe multi care la rândul lor sunt fie mintiti, fie mint in corpore, traind împreuna cu cei care îi mint, într-un vast scenariu al minciunii." (Gabriel Liiceanu)

Gabriel Liiceanu: Sa acceptam ca exista gânditori în fata carora te poti "preda", ca gândurile lor, în loc sa fie "digerate pâna la a li se pierde urma", devin totodata, deîndata ce le expui si interpretezi, calea ta privilegiata de acces la lucruri. Nu exista nici o garantie ca numai drumul drept te poate duce la tinta. Exista si ocoluri convenabile. Asa cum exista si exegeze mincinoase. Citezi, sistematizezi, explici. Dar o faci pe fondul unui travesti mental: lasându-l pe celalalt sa vorbeasca, vorbesti si tu odata cu el.

În noua lui carte, Mark Manson își îndreaptă atenția asupra nesfârșitelor nenorociri care au loc în lume. Inspirându-se din cercetările psihologice legate de aceste subiecte, precum și din înțelepciunea atemporală a lui Platon, Nietzsche sau a legendarului Tom Waits, el disecă religia și politica și modul în care acestea au ajuns să semene între ele. Manson analizează relația noastră cu banii, cu industria de divertisment și cu internetul, arătând că, oricât de bun ar fi un lucru, dacă este consumat în exces, ne poate omorî—psihologic vorbind.

"Nimeni nu traieste cu adevarat daca nu cade sub o forma sau alta de seductie. De fapt, oamenii ramân cel mai adesea acolo unde specia îi asaza: (în "bancul de heringi", de care vorbea un filozof danez), acolo unde se traieste dupa regula tuturor. Acolo ne instalam cu totii din clipa în care venim pe lume si tot acolo ramânem, cei mai multi dintre noi, pâna la sfârsit."

Epictet și-a petrecut formarea sub filosoful roman Musionus Rufus, alături de care a parcurs "programa" stoică clasică: logică, fizică și etică. După dobândirea libertărții și-a petrecut întreaga carieră predând filosofie și recomandând o rutină zilnică de autoexaminare. Discipolul lui Epictet - Arrian - a publicat mai târziu notele și discursurile maestrului stoic. Encheiridion, sau Manualul reprezintă o distilare a învățămintelor lui Epictet. Ideea centrală este cea conform căreia singurul aspect asupra căruia un individ are control este mintea acestuia.

Este un ghid antic de time management care te îndeamnă să nu uiți că TU ești beneficiarul final al vieții și al timpului tău.

Viața bună poate fi aventura vieții tale, dacă nu este deja. Vei găsi aici un prieten bun și critic spre a scoate adevărul din tine, adevărul de sine. Un prieten egal ție, totuși, mai antrenat în virtute, spre care te cheamă. Norocul nostru e mare: culturii române i-a luat sute de ani să aibă cartea de etică pe care o avem acum în mâini, cartea de filosofie morală contemporană care face dreptate, dar mai ales bine anticului din noi. Viața bună, dacă știm a o citi spre a o trăi, va fi una a libertății, autentică, trudind în fericire.

"Nu ne temem niciodată de vag, ci doar de precis. Îmi imaginez un omuleț care îmbracă o togă și care îmi rostește sentința. Totul aici e precis: judecătorul, vina, sentința. Răspunderea mea este de asemenea precisă, dar e mică, iar consecințele nu sunt ultime. Și totuși teama mea e teribilă și fac tot ce pot pentru a nu ajunge în fața omulețului în togă. Stăm față în față cu viața noastră sau cel care ne-a făcut concesia libertății. Totul aici e vag: judecătorul, vina, sentința."

O excelentă introducere în scrierile lui Seneca, în ceea ce înseamnă filosofia stoică și stoicismul: lecții comprimate pe înțelesul cititorului contemporan și sfaturi practice despre cum să duci o viață bună, despre umilință, dragoste, bătrânețe ș.a., extrase din învățăturile atemporale ale lui Seneca

Dialogul Despre mânie aşează o oglindă în faţa omului mâniat şi-i arată chipul strâmb şi negru. Un chip care nu mai este al unui om. Ca să nu te pierzi în acest război cu tine însuţi, învaţă să nu-l începi. Este în puterea ta, pentru că "mânia nu îndrăzneşte nimic singură, ci doar cu acordul sufletului".

De ce oamenilor buni li se întâmplă necazuri, dacă tot există providenţă? Care este Planul? Dialogul Despre Providenţă îţi oferă răspunsuri care te pot mulţumi sau nu, dar, dialog fiind, te invită la replică.

Dialogul Despre viaţă fericită este despre Plăcere. Şi o combate. De ce? Ca să nu ne combată ea. Plăcerea dispare imediat ce este atinsă, iar dacă noi ne vom ghida după ea, rătăcirea este sigură. Plăcerea să ne fie un însoţitor, nu călăuză. Să nu ne conducă, ci să ne urmărească.

"Cine sunt eu?" este o întrebare esențială. De multe ori, răspunsurile pe care ni le oferim sunt formulate pe baza interpretărilor asupra trecutului ori pornind de la ceea ce cred alții că suntem sau ar trebui să fim. Ne identificăm altfel cu ficțiuni proprii sau cu ale altora. Ficțiunea Sinelui e, însă, doar răspunsul iluzoriu la întrebarea privitoare la adevăratul Eu, ne spune Eckhart Tolle. Adevărul ființei mele este prezentul - acel "Acum" în care mă deschid spre marele și tainicul Întreg.

"Fiecare om isi alcatuieste de-a lungul vietii un edificiu afectiv. Masura in care el este e data de consistenta acestui edificiu, de mana aceea de oameni, ei nu pot fi multi, pe care i-a preluat in el si i-a iubit fara rest, fara umbra, si impotriva carora spiritul lui critic, chiar daca a fost prezent, a ramas neputincios. Acesti oameni putini, care ne fac pe fiecare in parte sa nu regretam ca suntem, reprezinta, chit ca o stim sau nu, stratul de protectie care ne ajuta sa trecem prin viata." (Gabriel Liiceanu)

Întrucât ne-am decis să trăim o veșnicie, ne-am hotărât că vom avea destul timp să povestim despre istoria intelectuală a omenirii într-o serie de podcasturi începând cu antichitatea și ajungând până în zilele noastre. Planul nostru este ca, în fiecare săptămână, să purtăm o discuție despre o temă esențială din sfera umanistă. Vom vorbi, așadar, despre literatura, istorie, religie și, bineînțeles, filozofie. Totul în ordine cronologică.

Există două adagii existențialiste care mi se par foarte potrivite în contextul de față. Unul spune că nu există libertate, ci doar eliberare (o variantă ar putea fi: nu există libertate decât în eliberare). Celălalt afirmă că libertatea este o eternă perspectivă. Cred că cele două precizări nu se exclud, ci se completează. Prin prisma celei de-a doua, libertatea e văzută ca acea aspirație perpetuă care ne impulsionează mereu căutările, sinonimă cu valoarea de viitor pur, de viitor proiectat fără încetare.