Astăzi discutăm despre doi călugări dominicani: Giordano Bruno și Tommaso Campanella. Bruno a fost ars pe rug în 1600 la Roma, iar Campanella a petrecut mult timp în închisoare, acuzat de erezie și de rebeliune de către autoritățile spaniole din Napoli. În final, Campanella a găsit refugiu în Franța, unde cardinalul Richelieu i-a asigurat o retragere pașnică. Amândoi au avut probleme cu Inchiziția și sunt legați prin ideile lor revoluționare, promovând libertatea de gândire și de expresie.

Giordano Bruno, primul cronologic, a dezvoltat o teorie filozofică originală, deși nu sistematică. Este comparat adesea cu Spinoza datorită ideilor sale despre infinitatea Universului și panteismul său. Bruno a respins tradițiile filosofice medievale și a fost influențat de ideile lui Copernic. Printre tezele sale controversate se numără metempsihoza și infinitatea Universului, ceea ce l-a adus în conflict cu biserica. Bruno a fost excomunicat atât de catolici, cât și de protestanți, demonstrând impactul radical al filosofiei sale asupra gânditorilor religioși ai vremii.

Campanella este cel mai cunoscut pentru utopia sa, „Orașul Soarelui". Influențat de Platon și Thomas Morus, Campanella a propus un oraș ideal, bazat pe educație și egalitate. Însă, acesta includea și idei mai puțin luminoase, cum ar fi controlul asupra reproducerii prin eugenie. Campanella a adus în discuție teme despre puterea cunoașterii și rolul educației în societate, asemănându-se cu Bruno în susținerea libertății de gândire. A sprijinit curajos ideile lui Galilei, deși cu rezerve, subliniind importanța libertății intelectuale.