Discutăm despre marele William Shakespeare, un contemporan al lui Bacon și unul dintre geniile literaturii universale. Dată fiind vastitatea și complexitatea operei lui Shakespeare, piesele depsre care am discutat reflectă strict preferințele noastre personale.

Shakespeare nu doar că a folosit amplu influențele literare de la Plutarh la Montaigne, dar a inovat și prin interacțiunea directă cu publicul divers al teatrului său, reflecție a unui autor modern care studiază omul în profunzimea sa. Aceasta perioadă de efervescență teatrală, comparabilă cu teatrul din Grecia Antică, sugerează că în Anglia Renascentistă, teatrul a jucat un rol dinamic și influent, plasându-se între dinamica monarhiei și aristocrației și cea a burgheziei emergente. Această scenă variată a oferit un teren propice pentru inovație și exprimare artistică, făcând din Shakespeare o figură centrală a renașterii teatrale.

Explorarea operelor shakespeariene, de la Macbeth la Regele Lear, ilustrează preferințele pentru universuri tematice presărate cu magie, trădare și tragism, în care caractere ca Lady Macbeth sau Macbeth însuși sunt mânate de forțe interne și externe către destinuri fatidice.

Hamlet aduce în prim-plan complexitatea psihologică a personajelor și motivelor acestora. Hamlet, văzut ca o prudență sceptică în fața incertitudinilor vieții și a puterii, oferă o fereastră către introspecția și melancolia profundă care poate defini experiența umană.