Cu toții greşim şi doare atunci când suntem judecaţi după greşelile noastre şi nu după lucrurile bune pe care le facem. Aceasta este o lecție pentru toți cei care uită ce este bun în ceilalți de îndată ce apare o problemă. Pentru toţi cei care ştergem cu buretele tot ce a fost bun din cauza unui incident care nu ne-a plăcut. Haideţi să ne amintim întotdeauna de ce este binele, ce este bun într-un om, pentru că mereu este ceva bun, dacă suntem dispuşi să căutăm. Un exerciţiu pe care îl putem face în astfel de momente este să înlocuim un gând de război cu alte două gânduri de pace. La mine functionează foarte bine să îmi aduc aminte de două, trei, patru chiar cinci momente frumoase atunci când mă supără cineva. De obicei, furia dispare repede şi încep să zâmbesc. Sper să vă ajute şi pe voi.

Cu toții ne dorim să ne ajutăm copiii cât putem de mult. Ne dorim să nu sufere și să aibă vieți ușoare și pline de împlinire. Însă, de cele mai multe ori, facem mai mult rău decât bine, pentru că suferința face parte din viață și din procesul de învățare. Când un copil cade jos, cel mai bine îl ajutam dacă îl privim cu încredere şi aşteptam să se ridice singur. Atunci el va înţelege că poate fi puternic, autonom, ceea ce îi va da curaj să îşi trăiască viaţa cu încredere şi determinare. Şi cred că asta ne dorim de fapt cel mai mult pentru copiii noştri. O viaţă trăită în proprii termeni, cu propriile experiențe, înfrângeri şi victorii. Şi bineînţeles, cu cineva care să le fie aproape atunci când au nevoie. Vă invit să ascultați povestea.

Doar atunci, după ce am scos otrava din noi, doar atunci, vom putea iubi cu adevărat. Pentru că nu îl poţi iubi pe altul dacă nu te iubeşti pe tine. Pentru că nu poţi oferi ceva ce nu ai. Şi cum să facem asta? Cum să ne iubim pe noi? Cum să ne înţelegem? Cum să ne acceptăm? Vă invit să ascultați povestea și să descoperiți pentru voi înșivă. Mulțumesc.