Ţâşnesc în buza serii artificii.

Ah, pân-aici mi-a fost, la o adică!

Îmi sare-n braţe câinele de frică

Şi intră-n casă-ngrijoraţi amicii.

În piept bătaia pulsului indică

Loviri de gong, de parcă-s plin de vicii.

Ce fel de rost e-acesta, ce servicii

Să slobozeşti catran ca pe-o alică?!

E zi festivă. Gloanţe-mpuşcă cerul

De parc-ar fi trasate în orar.

Alungă norul. Se porneşte gerul

Şi nu am lemne-n sobă şi nici jar.

Pândeşte-n colţ de laţ sătul hingherul.

Beau ceai sălciu din frunze de arţar.

Abrupt atac arípă amuţită
Amorfe-accente aspru amputate
Adăpostesc apusuri amânate
Având alături arma aţintită
Afinităţi adesea admirate
Aur ascund alica aţipită
Acea arcadă amplu alungită
Ardea alcoave-acerb asediate.
Atent ascult aceeaşi abordare
A acoladei axului astral
Amurgurile asfințesc altare
Actinii-albastre au ajuns aval
Adevereşte-ardenta alternare
Acord adus aproape abisal

- Unde mi-e mama? Unde-i este locul?

Pe înţelept copilul îl descoase.

Şi i-a răspuns, cu vorbele-i mieroase:

- În ţara-n care mai domneşte focul.

Trist a rămas vlăstarul. Stânci hidoase

Apar în zare. - Unde mi-e norocul?

Se-ntreabă pruncul, prelungindu-şi jocul.

- Pe-un ţărm în care dorm oştiri de oase.

Ca să te-nalţi şi piscul să te ţină,

Ucide Taurul în noi pitit,

Zdrobeşte şarpele ce o să vină

Si-ţi vei găsi măicuţa. L-a privit.

Bătrânul devenise o lumină.

A tremurat în ram şi a pierit.